Termenul "latență" se referă la oricare dintre mai multe tipuri de întârzieri care apar, în mod obișnuit, în prelucrarea datelor din rețea. O conexiune de rețea cu o latență redusă este o conexiune care are un timp de întârziere redus, în timp ce o conexiune cu latență ridicată suferă de întârzieri prelungite.
Pe lângă întârzierile de propagare, latența poate implica, de asemenea, întârzieri în transmisie (proprietăți ale mediului fizic) și întârzieri în procesare (cum ar fi trecerea prin servere proxy sau realizarea hamei de rețea pe internet).
Deși percepția privind viteza și performanța rețelei este de obicei înțeleasă doar ca lățime de bandă, latența este celălalt element cheie. Persoana obișnuită este mai familiarizată cu conceptul de lățime de bandă, deoarece aceasta este măsura pe care producătorii de echipamente de rețea le fac în mod obișnuit, dar latența are aceeași importanță pentru experiența utilizatorului final.
Latența Versus Transmitere
Deși lățimea de bandă teoretică a unei conexiuni de rețea este fixată în funcție de tehnologia utilizată, cantitatea reală de date care circulă peste ea (numită "transfer") variază în timp și este afectată de latențele mai mari și mai mici.
Latența excesivă creează blocaje care împiedică alimentarea datelor din conducta de rețea, reducând astfel viteza de producție și limitând lățimea maximă eficientă a unei conexiuni. Impactul latenței asupra transferului de rețea poate fi temporar (cu durata de câteva secunde) sau persistent (constant), în funcție de sursa întârzierilor.
Latența serviciilor Internet, a software-ului și a dispozitivelor
În cazul conexiunilor prin cablu DSL și LAN, latențele de mai puțin de 100 de milisecunde (ms) sunt tipice și este posibilă o perioadă mai mică de 25 ms. Cu conexiuni prin satelit pe internet, pe de altă parte, latențele tipice pot fi de 500 ms sau mai mari.
Un serviciu de internet, evaluat la 20 Mbps, poate fi considerabil mai rău decât un serviciu evaluat la 5 Mbps dacă funcționează cu o latență ridicată.
Serviciul de internet prin satelit ilustrează diferența dintre latența și lățimea de bandă în rețelele de calculatoare. Satelitul posedă atât lățime de bandă ridicată, cât și o latență ridicată. Atunci când încărcați o pagină Web, de exemplu, majoritatea utilizatorilor de satelit pot observa o întârziere notabilă din momentul în care introduc adresa respectivă până la încărcarea paginii.
Această latență ridicată se datorează în principal întârzierii propagării, deoarece mesajul de solicitare se deplasează la viteza luminii către stația de satelit îndepărtată și înapoi la rețeaua de domiciliu. Odată ce mesajele sosesc pe Pământ, pagina se încarcă rapid, ca și în cazul altor conexiuni la Internet de mare lățime (cum ar fi DSL și internet prin cablu).
WAN latența este un alt tip de latență care poate apărea atunci când rețeaua este ocupată cu traficul până la punctul în care alte solicitări sunt apoi întârziate, deoarece hardware-ul pur și simplu nu se poate ocupa de toate la viteze maxime. Acest lucru afectează și rețeaua prin cablu, deoarece întreaga rețea funcționează împreună.
O eroare sau o altă problemă cu hardware-ul poate crește timpul necesar ca hardware-ul să citească datele, ceea ce reprezintă un alt motiv de latență. Acest lucru poate fi cazul hardware-ului de rețea sau chiar al hardware-ului dispozitivului, ca o unitate hard disk lentă care necesită timp pentru stocarea sau recuperarea datelor.
Software-ul care rulează pe sistem poate provoca și latență. Unele programe antivirus analizează toate datele care intră și ies din calculator, motiv pentru care unele computere protejate sunt mai lepsi decât omologii lor. Datele analizate sunt adesea rupte și scanate înainte de a fi utilizabile.
Măsurarea duratei de viață a rețelei
Instrumentele de rețea, cum ar fi testele ping și traceroute, măsoară latența determinând timpul necesar unui pachet de rețea pentru a călători de la sursă la destinație și înapoi, care se numește "timpul dus-întors". Durata rotundă nu este numai măsurarea latenței, dar este cea mai comună. Caracteristicile de calitate a serviciilor (QoS) ale rețelelor de domiciliu și de afaceri sunt concepute pentru a ajuta la gestionarea simultană a lățimii de bandă și a latenței pentru a asigura o performanță mai consistentă.
