În audio digital, o valoare descrie rezoluția datelor de sunet capturate și stocate într-un fișier audio. Acest atribut se numește adâncime de biți. O adâncime de biți audio mai mare indică o înregistrare mai detaliată a sunetului.
În mod similar, pentru fișiere imagine și video, adâncimea de biți este utilizată pentru a determina rezoluția unei imagini. Cu cât este mai mare adâncimea de biți-24 biți față de 16 biți, cu atât este mai bună imaginea.
Bit Depth vs. Bit Bit
Adâncimea de biți este adesea confundată cu rata de biți, dar acestea sunt diferite. Rata de biți, care este măsurată în kilobiți pe secundă (Kbps), reprezintă transferul de date pe secundă atunci când sunetul este redat și nu este rezoluția fiecărui eșantion discret care formează forma de undă audio.
Adâncimea de biți este denumită uneori formatul eșantionului sau rezoluția audio.
Bit Depth și calitate sunet
Unitatea de măsură pentru adâncimea de biți este cifrele binare (biți), iar pentru fiecare creștere de 1 biți, precizia se dublează. Intervalul de biți este un număr important care determină cât de bună este înregistrarea unei înregistrări.
Dacă adâncimea de biți este prea mică, înregistrarea nu este exactă și se pierd multe sunete silențioase. MP3-urile pe care le aveți în biblioteca de muzică care au fost convertite de la semnale audio analogice la semnale audio digitale folosind modul de codare a impulsurilor (PCM) cu o adâncime de biți înalt conțin un spectru mai larg de frecvențe decât cele codificate cu adâncimi mici de biți.
Înregistrările cu adâncime mare sunt mult mai precise cu privire la redare, în special în zonele de melodii care conțin armonice liniștite. Folosirea unei adâncimi prea mici poate duce la frecvențe pierdute și înregistrări de calitate scăzută.
Adâncimea de biti este relevantă numai în scopul unui semnal PCM. Formatele audio de comprimare pierdute nu au adâncimi de biți.
Bit Depth și interval dinamic
Având adâncimea de biți dreapta este un aspect critic care trebuie luat în considerare pentru a reduce cantitatea de zgomot de fundal. Fiecare înregistrare are un grad de interferență a semnalului numit podea de zgomot, care este menținut la un nivel minim cu o adâncime de bit suficient de ridicată. Acest lucru se întâmplă deoarece intervalul dinamic - diferența dintre cele mai puternice și cele mai silențioase sunete - este mult mai mare decât podeaua de zgomot, permițând diferența să mențină zgomotul la minimum.
Adâncimea de biti determină de asemenea cât de tare poate fi o înregistrare. Pentru fiecare creștere de 1 biți, intervalul dinamic crește cu aproximativ 6 decibeli. Formatele audio CD utilizează o adâncime de 16, ceea ce echivalează cu 96 dB din intervalul dinamic. Dacă se utilizează DVD sau Blu-ray, calitatea sunetului este mai mare, deoarece adâncimea de biți este de 24, ceea ce oferă o valoare dinamică de 144 dB.
